-sunt zile in care vreau sa-ti vad acele reactii fine,pentru unii infime,pentru mine prea straine,caci pot spune ca te stiu doar dupa nume,fiindca te inchizi in tine fara vre-un motiv anume.
-pari mica si plapanda,dar defapt esti o felina la panda,o fetita inocenta gata sa planga,desi pregatita mereu sa franga orice inima ce o incurca...
marți, 29 decembrie 2009
luni, 28 decembrie 2009
alooo!!!garaaaaaa???
-saturat de el,il voi privi in ochi,iar ca nimanui,inima i se va opri,dar sangele va continua sa circule prin venele pline de mizerie,asemenea canalizarilor si scurgerilor.
-incepe a tremura sub privirile mele,iar eu ma uitam in continuare fix la el,la muritorul ce avea in scurt timp sa ajunga la sud de Rai,locul binemeritat dupa toate faptele pe care le-a savarsit,in viata lui si asa prea scurta,fara a-mi da seama de ceea ce fac.
-acum era pe jos,zbatandu-se in agonie,parca incercand sa scape sufletul...sa-l salveze,sa-l elibereze in timp si spatiu,dar totul era in van.eu inca stateam linistit pe un scaun,pe peronul unei statii jegoase de metrou plina de tag-uri si graffiti,continuand sa-l privesc
-putini calatori se strang in jurul omului,corp neinsufletit,ce curand va fi numai ingrasamant.unul dintre ei,probabil doctor incerca sa-l resusciteze.la fiecare apasare pe piept,muritorul,acum,jumatate in pamant,scoatea pe gura cel mai negru si vascos sange.intre timp a venit salvarea si medicii erau indusi in eroare ca totusi puls avea,dar restul semnlor vitale nu mai erau.sangele din vene a inceput acum,usor,usor sa caute mai multe locuri prin care sa-si elibereze presiunea,fiindca in inima nu i se mai putea intoarce
-scarbit de cele facute si vazute,m-am ridicat de pe scaun,resemnat de faptul ca iar trebuie sa stau in statie la autobuz si sa indur traficul infernal de vineri seara.la un moment dat aud un sunet ciudat,ca acela de rosie zdrobita de perete;zambind ma intorc si vad oameni improscati cu sange acela negru si vascos,ce odata stateau stransi in jurul cadavrului,acum fugind care pe unde apuca.el,muritorul de rand,acum decedat,cu martori si acte in regula,plesnise,asemenea unui balon,acoperind cu durere si sange negru tablourile urbane,date cu cateva ore in urma.zdreanta aceea de om chiar explodase si eu nu ma puteam abtine din ras.mi se parea hilara toata secventa pana sa explodeze,dar mi-a lasat numai un zambet.chestia cu imprastiatul a pus capac iar eu am pufnit in cel mai isteric ras si ambele peroane se uitau la mine.poate sunt nebun,sau poate nu,cine stie,dar rar mai vezi oameni care explodeaza pt ca te uiti la ei.
-curios este ca am simtit ce a simtit si el pana ce si-a dat ultima suflare.nu l-am cunoscut in viata mea,deci nu aveam nici cea mai mica legatura cu el,inafara faptului ca de cateva zile ma tot urmarea,de cand plecam de la serviciu pana ce inchideam usa casei in care locuiam.
-ca sa nu mai ridic suspiciuni am decis sa ies cat de repede pot de la metrou si sa ma pierd in multime.afara ploua,iar eu nu aveam umbrela sau pelerina de ploaie cu mine,asa ca am mers indiferent prin ploaie pana in statie...
-incepe a tremura sub privirile mele,iar eu ma uitam in continuare fix la el,la muritorul ce avea in scurt timp sa ajunga la sud de Rai,locul binemeritat dupa toate faptele pe care le-a savarsit,in viata lui si asa prea scurta,fara a-mi da seama de ceea ce fac.
-acum era pe jos,zbatandu-se in agonie,parca incercand sa scape sufletul...sa-l salveze,sa-l elibereze in timp si spatiu,dar totul era in van.eu inca stateam linistit pe un scaun,pe peronul unei statii jegoase de metrou plina de tag-uri si graffiti,continuand sa-l privesc
-putini calatori se strang in jurul omului,corp neinsufletit,ce curand va fi numai ingrasamant.unul dintre ei,probabil doctor incerca sa-l resusciteze.la fiecare apasare pe piept,muritorul,acum,jumatate in pamant,scoatea pe gura cel mai negru si vascos sange.intre timp a venit salvarea si medicii erau indusi in eroare ca totusi puls avea,dar restul semnlor vitale nu mai erau.sangele din vene a inceput acum,usor,usor sa caute mai multe locuri prin care sa-si elibereze presiunea,fiindca in inima nu i se mai putea intoarce
-scarbit de cele facute si vazute,m-am ridicat de pe scaun,resemnat de faptul ca iar trebuie sa stau in statie la autobuz si sa indur traficul infernal de vineri seara.la un moment dat aud un sunet ciudat,ca acela de rosie zdrobita de perete;zambind ma intorc si vad oameni improscati cu sange acela negru si vascos,ce odata stateau stransi in jurul cadavrului,acum fugind care pe unde apuca.el,muritorul de rand,acum decedat,cu martori si acte in regula,plesnise,asemenea unui balon,acoperind cu durere si sange negru tablourile urbane,date cu cateva ore in urma.zdreanta aceea de om chiar explodase si eu nu ma puteam abtine din ras.mi se parea hilara toata secventa pana sa explodeze,dar mi-a lasat numai un zambet.chestia cu imprastiatul a pus capac iar eu am pufnit in cel mai isteric ras si ambele peroane se uitau la mine.poate sunt nebun,sau poate nu,cine stie,dar rar mai vezi oameni care explodeaza pt ca te uiti la ei.
-curios este ca am simtit ce a simtit si el pana ce si-a dat ultima suflare.nu l-am cunoscut in viata mea,deci nu aveam nici cea mai mica legatura cu el,inafara faptului ca de cateva zile ma tot urmarea,de cand plecam de la serviciu pana ce inchideam usa casei in care locuiam.
-ca sa nu mai ridic suspiciuni am decis sa ies cat de repede pot de la metrou si sa ma pierd in multime.afara ploua,iar eu nu aveam umbrela sau pelerina de ploaie cu mine,asa ca am mers indiferent prin ploaie pana in statie...
marți, 15 decembrie 2009
Corabia
-zambetul dispare atunci cand intra in miscare ura si disperarea...imi doream sa fiu tot timpul asa,dar daca nu comunici totul se duce si intri in agonie.asa am facut eu.am impartit ani,mere,glume si momente,vacante si zile proaste.le poti rupe intr-o secunda,le poti rupe cand nu vrei,cand nu dai acel feedback.
-incet,ca o corabie spre orizont pleca,iar eu nu mai puteam vedea nici macar cel mai inalt catarg.era totul in van si nu puteam sa fac nimic.priveam uimit si nu ziceam nimic.o scrisoare,doua,apoi o vizita si alte noua facuta noua,celor din port...s-a jurat apoi ca nu se mai intoarce.o sa se intoarca corabia.are nevoie de reparatii,nu-mi fac probleme,dar e posibil sa se schimbe mesterii.sa fi primit cu un scuipat in fata picioarelor si nu un "bun venit", asa cum ti-ai dorit...
-incet,ca o corabie spre orizont pleca,iar eu nu mai puteam vedea nici macar cel mai inalt catarg.era totul in van si nu puteam sa fac nimic.priveam uimit si nu ziceam nimic.o scrisoare,doua,apoi o vizita si alte noua facuta noua,celor din port...s-a jurat apoi ca nu se mai intoarce.o sa se intoarca corabia.are nevoie de reparatii,nu-mi fac probleme,dar e posibil sa se schimbe mesterii.sa fi primit cu un scuipat in fata picioarelor si nu un "bun venit", asa cum ti-ai dorit...
miercuri, 2 decembrie 2009
Cu zambetul pe buze
o sa zburam deasupra undei increstate
valul de oxigen ne va lovi din spate
statica presiune ne va da coordonate
sa navigam usor pe marile vibrante
pe sir vom conecta electricele ganduri
cu mainile intinse vom disloca vazduhul
organica iluzie va continua s-aprinda
multimea exploziva incet, fara cuvinte
o scena, o multime
multe maini in aer
cu zambetul pe buze
desenati de fraierio
noapte imbaiata in prea multe grade
o scena, o multime
brate ridicate
o sa zburam deasupra undei increstate
valul de oxigen ne va lovi din spate
statica presiune ne va da coordonate
sa navigam usor pe marile vibrante
Suie Paparude-Cu Zambetul pe Buze
Daca nu faci totul cu zambetul pe buze,nu vei avea nici macar un rezultat.am ajuns singur la concluzia asta.e cel mai bine.si diplomat si zambitor...totul e sa sti sa zambesti si sa vorbesti.cuvintele au multe sensuri si pe zi ce trece invat sa ma folosesc cat mai mult de polisemia lor.
valul de oxigen ne va lovi din spate
statica presiune ne va da coordonate
sa navigam usor pe marile vibrante
pe sir vom conecta electricele ganduri
cu mainile intinse vom disloca vazduhul
organica iluzie va continua s-aprinda
multimea exploziva incet, fara cuvinte
o scena, o multime
multe maini in aer
cu zambetul pe buze
desenati de fraierio
noapte imbaiata in prea multe grade
o scena, o multime
brate ridicate
o sa zburam deasupra undei increstate
valul de oxigen ne va lovi din spate
statica presiune ne va da coordonate
sa navigam usor pe marile vibrante
Suie Paparude-Cu Zambetul pe Buze
Daca nu faci totul cu zambetul pe buze,nu vei avea nici macar un rezultat.am ajuns singur la concluzia asta.e cel mai bine.si diplomat si zambitor...totul e sa sti sa zambesti si sa vorbesti.cuvintele au multe sensuri si pe zi ce trece invat sa ma folosesc cat mai mult de polisemia lor.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)